Comunitatea NMSB
– Nu mă sperie bacul! –
Comunitatea NMSB
– Nu mă sperie bacul! –
Colegiul Național ,,Ion Luca Caragiale'', Moreni, Dâmbovița
Când, zburând spre examenul maturității ca Harap-Alb, cărările par a ni se fi încurcat, nu Spânul e soluția rezolvării situației dificile, ci curajul de a schimba abordarea
Pentru că nimic nu li se dă întâmplător oamenilor al căror suflet cere și întrucât frumosul la frumos trage, binele la bine și proiectele importante la cei ce, fără să-și dea seama, le așteaptă cu entuziasm, întocmai din motivele acestea, într-o seară estivală plină de sens petrecută în aerul rarefiat al Amfiteatrului de pe acoperișul Teatrului Național București, după o întâlnire caldă cu actorul Marius Manole, în care am povestit cum de a fost posibil să se întâmple un spectacol ca
Peer Gynt
tocmai în orașul meu, Moreni, un loc rătăcit printre păduri și dealuri, ei bine, într-un asemenea moment de grație mi-a fost dat să cunosc doi oameni extraordinari ai căror ochi pur și simplu sclipeau de pasiune și energie în timp ce-mi povesteau despre ceva ce ei au numit atunci proiectul lor, deși eu încă l-aș denumi un demers artistic impresionant și un imens act de curaj: acela de a îndrăzni să cuprinzi lucrurile dintr-o altă perspectivă.
Nu-ți place ce vezi? Schimbă! Crezi că poți face mai bine? Ai curaj!
Iar instrumentul cel mai potrivit pentru a schimba oameni și mentalități este educația prin cultură, în special prin teatru.
De ce e nevoie aici de curaj? Pentru că
Nu Mă Sperie Bacul, proiectul inițiat și coordonat de Sofia și Dan Crudu, poate fi, în contextul plafonării interesului generațiilor actuale pentru lectură, o atitudine absolut îndrăzneață (în orice caz inovatoare pentru școala românească) de a motiva elevii să-și aprofundeze materia de examen scris la limba și literatura română într-un cu totul alt mod decât cel standard, dincolo de sălile de clasă, de șederea inertă în bănci, de rutina aceleiași didactici a transferului de cunoștințe, anume mai exact plonjând direct în viscerele textului literar pe care să-l îmbrace ca pe o haină, să-l adopte ca atitudine, să-i dea viață organic, pe scenă, prin experimentul teatral al dramatizării operelor din programa de bacalaureat.
Pentru că în cei 30 de ani de experiență la catedră voi fi încercat la orele de literatură multe jocuri de rol, procese literare, intrări „în pielea personajelor”, fiind eu însămi o împătimită iubitoare de teatru, știam cu exactitate că din interiorul textului literar înțelegerea esenței textuale se întâmplă organic, firesc, prin exact metabolizarea personajului de către persoana reală. Și mai știam că în curricula altor țări, orele de teatru sunt obligatorii încă din clasele primare, fiindcă formează competențe esențiale, precum disciplinarea emoțiilor, dezinvolura relaționării cu cei din jur, cultivarea spontaneității, a creativității și a libertății de exprimare, dezinhibarea vorbirii, a expunerii în public, explorarea propriului potențial artistic și așa mai departe. Așa încât, când Sofia și Dan Crudu mi-au propus implementarea proiectului lor începând din acest an școlar și în liceul meu, la Colegiul Național „I.L. Caragiale” din Moreni, am acceptat cu entuziasm și fără să clipesc.
Citește mai mult
Ce a însemnat de fapt acel fără să clipesc? Concret, multe limitări provocatoare: un program școlar încărcat al elevilor, cu 6-7 ore pe zi, iar după orele de curs obligatorii, constrângerea navetei în cazul multora dintre cei doritori să participe în proiect și nicio posibilitate de a integra ora de teatru în intervalul orelor de curs, ceea ce a însemnat un proces destul de anevoios de a insera într-un sistem educațional rigid și puțin ofertant, pilotarea unui proiect inovator, care cere alocarea de timp extrașcolar, efort, implicare, adaptabilitate și flexibilitate din partea tuturor celor ce aderă la el. Ei bine, îmbucurător a fost faptul că cel mai natural au aderat la acest altfel de proces de învățare chiar elevii, care s-au simțit participând la orele de teatru propuse de Sofia și Dan cu adevărat valorizați, văzuți, auziți, implicați în procesul descoperirii, puși în centrul atenției și extrem de entuziasmați să încerce această inedită abordare de a învăța pentru examenul de bacalaureat prin experiența vie a artei dramatice.
Las aici pentru ilustrare gândurile lui Antonino, un elev de clasa a IX-a, pe care ni le-a transmis după primele întâlniri din cadrul proiectului:
,,Nu prea știu să mă prezint în cuvinte, dar simt nevoia să spun ce a însemnat pentru mine ora cu profesorii de teatru. A fost o experiență în care m-am regăsit pe mine într-un fel neașteptat. Atmosfera a fost atât de naturală și primitoare, încât m-am simțit ca acasă, de parcă aș fi intrat într-un spațiu care mă aștepta de mult. Tot ce s-a întâmplat acolo mi-a dat o energie aparte, una care m-a făcut să uit de timp și să fiu prezent cu adevărat. Nu sunt obișnuit să descriu astfel de trăiri, dar știu sigur că vreau să revin, pentru că simt că fiecare pas în direcția aceasta mă ajută să cresc și să înțeleg mai bine cine sunt. Am primit o șansă rară și simt că a deschis în mine o ușă pe care vreau să o mai trec de multe ori.”
Impresionant, nu? Și extrem de motivant pentru noi să continuăm să le oferim copiilor astfel de șanse reale de a evolua, de a se descoperi, de a se simți valorizați pentru potențialul lor creativ.
Pe scurt, după două luni de jocuri de relaționare, (auto)cunoaștere și explorare a tehnicilor teatrale, după parcurgerea mai multor opere literare obligatorii din programa de bacalaureat, iată-ne în clipa de față în faza preliminară punerii propriu-zise în scenă a celor trei opere selectate, mai exact la momentul formării trupelor, al distribuirii rolurilor, al castingurilor și al lecturilor expresive.
Nu Mă Sperie Bacul este șansa acordată unor copii, care s-au simțit până acum doar niște elevi obișnuiți, de a proba empiric arta actorului, de a performa extrem de firesc pe scenă, interpretându-și personajul într-un spectacol ce va deveni parte din Festivalul Național Nu Mă Sperie Bacul, care va avea loc la finele lunii mai chiar pe scena Teatrului Național din București.
Așadar, proiectul este o invitație la curaj și inovație, pentru că propune elevilor și profesorilor un punct de sprijin și o altă perspectivă asupra învățării, prin tehnici interactive, interdisciplinare, exersarea gândirii critice, cultivarea imaginației și a creativității.
Nimic pentru noi fără noi!, este deviza proiectului și definiția curajului asumat prin care Sofia și Dan Crudu ne demonstrează că, atâta vreme cât motivația se află în noi, nimic NU NE SPERIE. Cu atât mai puțin BACUL!
Monica Ciurea, profesoară de limba română
Liceul Teoretic Horia Hulubei, Măgurele, Ilfov
Literatura prinde viață
Prin luna octombrie, am dat startul unui proiect “altfel”, care ne va învăța cum să “nu ne sperie Bacul”, dar și cum putem transpune acțiunea, personajele operelor într-un spectacol. În felul acesta vom transforma emoțiile în artă și teama în încredere, așa cum ne-au făgăduit coordonatorii acestui minunat proiect, Sofia și Dan Crudu.
Sunt sigură că elevii vor descoperi că teatrul nu este doar despre roluri – este despre viață, prietenie și bucuria de a fi împreună…teatrul înseamnă curaj, îndrăzneală și autenticitate, înseamnă să înveți să te exprimi, să asculți și să trăiești fiecare moment cu intensitate!
Proiectul a fost gândit ca un sprijin real pentru elevi, întrucât examenul maturității presupune mai ales emoții, în pofida unei pregătiri temeinice. De aceea, Sofia și Dan au propus o serie de întâlniri interactive, copiii primind informații suplimentare, prin punerea în practică a studiului propriu-zis. Astfel, operele literare care trebuie studiate pentru examen au fost scoase din paginile manualelor și…aduse pe scenă. Programul a pornit de la idea că elevii înțeleg mult mai bine un text atunci când îl trăiesc. Astfel, clasele participante vor fi provocate să transforme fragmente din opera canonice – „Moara cu noroc”, „Ion”, „Luceafărul” – în mici scenete, moment teatrale sau reprezentări moderne. Nu este vorba doar despre joacă, ci despre o învățare prin experiment, în care fiecare elev va deveni, pentru câteva ore, actor, regizor, scenograf sau chiar dramaturg.
Dramatizarea operelor de examen este dovada clară că, atunci când învățarea întâlnește creativitatea, rezultatele pot fi spectaculoase. Prin acest proiect, elevii vor înțelege că opera literară nu trebuie doar analizată, ci poate fi simțită, jucată și trăită. Iar când literature prinde viață pe scenă, Bacalaureatul devine… puțin mai prietenos.
Și mai mult decât atât, la finalul proiectului, fiecare clasă va prezenta spectacolul pe scena Teatrului Național din București, în fața unui public adevărat…printer aplauze, zâmbete și momente de reală emoție. Sunt absolute sigură că experiența îi va ajuta pe elevi să vadă literatura cu alți ochi și să își dorească să repete proiectul și la alte discipline, de ce nu?!
Iată cum, grație Sofiei și lui Dan Crudu, învățarea poate fi o activitate interesantă, făcută din suflet, pentru suflet, prin sufletele voastre…ale elevilor Liceului Teoretic “Horia Hulubei”, din Măgurele! Și da, undeva în backstage, niște ochi curioși vor urmări evoluția fiecăruia dintre voi…ce poate fi mai frumos decât să vă văd cum străluciți dincolo de sala de clasă?!
Liliana Mitria, profesoară de limba română
Liceul cu program sportiv Helmut Duckadam, Clinceni, Ilfov
Participarea liceului nostrum în proiectul „Nu mă sperie Bacul!” a reprezentat una dintre cele mai fertile și inspirate experiențe pedagogice pe care le-am trăit în ultimii ani. Într-un context în care tot mai mulți elevi privesc operele literare canonice ca pe niște texte îndepărtate, dificil de accesat sau lipsite de relevanță pentru viața lor, acest proiect reușește să restabilească o punte esențială între literature română și tinerii cititori. Iar această punte este teatrul — spațiul viu al întrebărilor, al interpretărilor și al transformărilor autentice.
Implementarea proiectului în liceul nostru a creat un cadru interdisciplinar remarcabil, în care ora de limba română s-a întâlnit firesc cu ora de teatru. Dincolo de obiectivele curricular tradiționale, elevii au avut ocazia să intre în text „cu trup și suflet”, să dialogheze cu personajele, să repună în mișcare conflictele și temele studiate, să simtă vibrația unei opera literare din interior lei. Pentru mine, ca profesor de română, a fost fascinant să observ cum elevii care se apropiau cu reticență de un roman sau de o piesă de teatru ajungeau, prin exercițiile teatrale, să vorbească cu naturalețe despre simboluri, despre dimensiunea psihologică a personajelor, despre perspective narrative sau despre mesajul unei epoci.
Ce reușește acest proiect, într-un mod aproape miraculos, este să transforme lectura într-o experiență corporală, afectivă și intelectuală simultană. Elevii descoperă că literatura nu este doar de „învățat pentru Bac”, ci un teren al explorării identitare. Când un tânăr joacă rolul unui personaj, el nu doar îl înțelege; îl simte, îl experimentează, îl întreabă, i se împotrivește. Această implicare profundă devine, de fapt, o formă de lectură extinsă — poate cea mai eficientă dintre toate.
Dimensiunea colaborativă a proiectului este un alt câștig uriaș. Lucrul în echipă, construirea unui spectacol, împărțirea responsabilităților, gestionarea emoțiilor și a timpului sunt competențe pe care școala, deși încearcă, nu reușește întotdeauna să le formeze în mod real. Teatrul, însă, creează contextul ideal. În sala de repetiții, elevii învață să își asculte colegii, să negocieze idei, să caute soluții împreună, să își accepte vulnerabilitățile și să se bucure de reușite colective.
Pentru mine, colaborarea cu profesorul de teatru și cu echipa proiectului a fost un prilej de învățare reciprocă. Am simțit nu doar profesionalism, ci și un entuziasm contagios, o bucurie sinceră de a lucra cu tinerii și de a da literaturii o nouă voce. Este un tip de multidisciplinaritate care nu se întâmplă doar „pe hârtie”, ci în practică — reală, vie, eficientă.
La final, ceea ce rămâne în mintea și în sufletul elevilor nu este doar analiza unei opere, ci experiența transformatoare a întâlnirii cu arta. Iar când un elev îți spune: „Nu mai mi-e frică de Bac, chiar am înțeles cartea asta!”, atunci știi că ai câștigat ceva mult mai important decât un rezultat la examen: ai câștigat un cititor, un om mai curios, mai deschis, mai implicat.
„Nu mă sperie Bacul!” este un proiect necesar școlii românești de azi. Este o gură de aer proaspăt, o metodă modernă, dar și profund umană, prin care literature își recapătă vitalitatea. Mă bucur că elevii mei au putut trăi această experiență și sper ca tot mai multe licee să descopere puterea de a învăța și prin teatru.
Mărgărit Gina Mariana, profesoară de limba română
Întrebări multe, confuzie dar și interes. Acestea erau lucrurile care îmi treceau prin minte când am auzit despre proiectul ,, Nu mă sperie bacul”
Am avut o groază de curiozități, care începeau de la aspectele financiare până la ideile de bază fondatoare ale acestui proiect. Mă întrebam constant dacă proiectul se va pune în mișcare deoarece am considerat că este benefic elevilor, ajutându-i să proceseze materia pentru bac într-un mod interactiv, și ne ajută să analizăm operele literare dintr-o altă perspectivă, nu numa cea de cititor, dar și a personajelor.
Mă numesc Ochea David Andrei, sunt în clasa a XI-a și îl joc pe Ilie Moromete. De câteva ore colegii mei împreună cu echipa NMSB lucrăm pe scripturi ca să le adaptăm pe înțelesul tuturor. M-am regăsit în acest proiect deoarece, fiind o persoană artistică noile oportunități care apar sunt mereu extrem de tentante, dar nu sunt mereu destul de interactive sau necesită experiență într-un anume domeniu. Dar acest proiect este unul dintre cele mai accesibile și prietenoase din care am făcut vreodată parte.
De la jocurile pentru încălzire până la intrarea în personaj, acest proiect nu are greșeli în opinia mea. Este o șansă unicat pentru toți elevii din România, să se exprime și să aibă oportunitatea de a-și arăta pasiunea față de operele literare clasice românești.
Doresc echipei NMSB să aibă doar prosperitate în aplicarea proiectului deoarece este unul bine reușit! Doi oameni cu un vis, care împreună au reușit să-l realizeze, pentru binele elevilor.
elev la Helmuth Dukadam
Little London International Academy, Voluntari, Ilfov
„Nu mă sperie bacul” – un proiect absolut fabulos care transformă teoria în practică artistică
Într-o perioadă în care elevii sunt adesea copleșiți de volum, termene și așteptări, proiectul „Nu mă sperie bacul”, inițiat de soții Sofia și Dan Crudu, vine ca o gură de aer proaspăt și ca un model modern de învățare aplicată. Pentru elevii mei de clasa a IX-a de la Liceul Teoretic „Little London”, implicați anul acesta în proiect, experiența reprezintă mai mult decât o simplă pregătire timpurie pentru Bacalaureat: este o ocazie de a descoperi literatura română într-o manieră vie, provocatoare și profund personală.
Unul dintre cele mai mari câștiguri este accentul pus pe dezvoltarea gândirii critice. Elevii nu mai privesc operele literare ca pe niște texte rigide, ci ca pe spații care invită la interpretare. În cadrul atelierelor, sunt încurajați să pună întrebări, să caute conexiuni, să analizeze motive literare și să observe perspectiva narativă ca pe o fereastră spre înțelegerea lumii reale. Literatura devine astfel un teren de explorare.
O componentă esențială și extrem de atractivă a proiectului este folosirea teatrului ca instrument de învățare. Transformarea personajelor în ființe reale îi ajută pe elevi să înțeleagă nuanțele emoționale ale textelor, conflictele, simbolurile și intențiile autorilor. Prin exerciții de improvizație, mișcare scenică, tehnici de voce și interacțiune cu partenerii de joc, operele literare devin experiențe trăite, iar analiza textuală devine o formă de introspecție și de comunicare autentică.
În mod surprinzător chiar și pentru ei, proiectul influențează nu doar modul în care învață, ci și modul în care se prezintă. Elevii își descoperă treptat încrederea în sine, învață să vorbească în fața publicului, își gestionează emoțiile și descoperă forța expresiei personale. Drumul care îi va purta, în primăvară, pe scena Teatrului Național din București nu este doar o provocare artistică, ci și o etapă de maturizare. Pentru mulți dintre ei, aceasta va fi prima ocazie de a simți pulsul unei scene adevărate, de a deveni „actori” în sensul cel mai frumos al cuvântului: creatori de emoție, de mesaj, de sens.
Pe termen lung, proiectul „Nu mă sperie bacul” se dovedește a fi un exercițiu complet de multidisciplinaritate, un loc unde literatura, teatrul, dezvoltarea personală și educația emoțională se întâlnesc pentru a forma un tot unitar. Elevii învață să treacă dincolo de pagină, să aducă la viață „ființe de hârtie”, să transforme analiza literară în dialog, iar teoria în practică artistică. Într-o lume în care autenticitatea și creativitatea sunt tot mai importante, un astfel de demers educațional devine absolut necesar.
„Nu mă sperie bacul” nu este doar un proiect. Este o promisiune – aceea că învățarea poate fi vie, frumoasă și memorabilă. Este o călătorie care îi transformă pe elevi în cititori implicați, tineri capabili să gândească, să se exprime, să creeze. Iar pentru noi, profesorii, este confirmarea că atunci când literatura întâlnește teatrul, învățarea capătă un sens nou, profund și durabil.
Izabela Manolache, profesoară de limba română
Interdisciplinaritatea ca formă de curaj: cum se întâlnesc literatura și teatrul în proiectul Nu mă sperie Bacul!
În cei peste opt ani petrecuți în învățământ, am învățat un lucru esențial despre adolescenți: adevărata lor voce se activează doar atunci când simt că ceea ce fac are sens, când pot experimenta, crea și fi văzuți. Ca profesor de limba română, dar și în calitate de iubitor de teatru, am descoperit că punctul în care literatura se întâlnește cu scena este, de fapt, un spațiu privilegiat de învățare.
De aici s-a născut firesc implicarea în proiectul Nu mă sperie Bacul!—o inițiativă interdisciplinară care mută accentul de pe memorare pe trăire, de pe analiză rigidă pe experiență, de pe teorie pe joc actoricesc.
Pentru că operele nu se tocesc. Se înțeleg. Se simt. Se joacă.
Elevii noștri au fost obișnuiți să li se spună că operele pentru bacalaureat trebuie învățate. Dar teatrul ne oferă o altă perspectivă: aceea în care personajul nu mai este redus la o listă de trăsături, ci devine un om cu motivații, conflicte, dorințe; în care tema nu mai este un enunț standardizat, ci pulsul unei lumi; în care textul nu este un obstacol, ci o invitație la descoperire.
În cadrul proiectului, elevii nu mai sunt simpli receptori ai informației. Ei devin actori—interpreți ai unor roluri complexe, martori direcți ai emoțiilor și tensiunilor din opere. Prin joc scenic, textul se umanizează. Prin improvizație, se clarifică sensuri. Prin creație colectivă, se destramă frica de examen.
Elevii în lumina reflectoarelor
Unul dintre obiectivele centrale ale proiectului este acela de a pune elevii în valoare în calitate de creatori. Le oferim un spațiu în care opinia lor contează, în care pot interpreta, explora și propune viziuni cu privire operelor studiate. Aici, vocea lor devine audibilă. Iar vocea, odată auzită, devine putere.
Interdisciplinaritatea nu este doar un concept didactic; este un pod între lumi. Între limba română și arta teatrală, între profesor și elev, între examen și viață reală. Prin teatru, elevii învață să colaboreze, să aibă curaj, să își depășească limitele și să transforme nemulțumirile legate de sistem într-un motor al schimbării.
Festivalul Nu mă sperie Bacul! – scena pe care elevii devin artiști
Punctul culminant al proiectului este festivalul de teatru Nu mă sperie Bacul!, un eveniment care le oferă tinerilor șansa de a urca pe o scenă profesionistă, precum cea a TNB, și de a interpreta personaje din literatura română într-o formă vie, modernă și autentică.
Pentru mulți, este prima întâlnire cu luminile reflectoarelor. Pentru alții, este momentul în care descoperă că pot fi mai mult decât credeau. Indiferent de nivelul de experiență, toți au ocazia de a străluci, de a se afirma, de a-și asuma roluri complexe și provocatoare.
Curajul de a încerca. Curajul de a schimba.
Prin acest proiect nu ne propunem doar să pregătim elevii pentru bacalaureat. Ne dorim să formăm oameni care gândesc critic, care comunică autentic, care au curajul să își exprime ideile și să privească examenul nu ca pe un obstacol, ci ca pe o etapă firească în dezvoltarea lor.
Nu mă sperie Bacul! nu este doar un slogan. Este un mod de a privi învățarea: cu deschidere, cu creativitate și cu încredere în potențialul fiecărui elev. Iar atunci când literatura întâlnește teatrul, frica se transformă în energie, în curiozitate, în libertate.
Alma Gușă, profesoară de limba română
Liceul Tehnologic Elie Radu, Ploiești, Prahova
Teatru, tehnică și încredere – modalitățile prin care elevii de la Liceul Tehnologic Energetic „Elie Radu” învață să nu se teamă de bacalaureat
La Liceul Tehnologic Energetic „Elie Radu”, Municipiul Ploiești, proiectul „Nu mă sperie bacul!”,o inițiativă a actorilor Sofia și Dan Crudu, transformă pregătirea pentru examen într-o experiență creativă și plină de energie. Elevii descoperă literatura prin teatru, pun în scenă personaje, trăiesc emoțiile textelor și înțeleg operele altfel decât din manual. Îmbinând jocul actoricesc cu analiza literară, tinerii reușesc să fixeze noțiuni, să învețe replici, idei și simboluri, dar mai ales să-și depășească emoțiile. În loc să analizeze pasiv un personaj, elevul devine personajul. În loc să memoreze structura unui conflict, îl joacă. În loc să repete mecanic replici, ajunge să le înțeleagă prin trăire.Orice scenă dintr-o operă literară – fie ea din Caragiale, Camil Petrescu sau Marin Preda – pare să capete altă semnificație atunci când un adolescent îi rostește replicile cu propriile ezităriși ritmuri.
Elevul care se implică într-o scenetă, care improvizează, care caută tonalități și sensuri, este un adolescent care își descoperă vocea. Iar vocea descoperită în teatru rămâne cu el și în viața reală: în modul în care își susține opiniile, în felul în care argumentează, în capacitatea lui de a se adapta.
Ca membru al echipei de conducere a Liceului Tehnologic Energetic „Elie Radu”, Ploiești, privesc cu mândrie acest proiect, care nu doar pregătește elevii pentru bacalaureat, ci îi formează pentru viață. Îi ajută să devină profesioniști, comunicatori eficienți șitineri încrezători.
Felicitări Sofiei, lui Dan Crudu și tuturor celor implicați în proiect!
Dir. adj., prof. Boteanu Mădălina
Liceul Tehnologic Anghel Saligny, Ploiești, Prahova
Arta este cea mai profundă expresie a creativității umane. Ea comunică trăiri, idei, stări, dezvoltă abilități cognitive și emoționale, oferă o modalitate inedită de cunoaștere și înțelegere a lumii devenind, astfel, componentă importantă a culturii umane.
Arta teatrală este una dintre cele mai complexeforme de artă, un ,,spațiu” al întâlnirilor creatoare, al manifestărilor interioare, al exprimării artistice, al potențării personalității umane. El deschide ferestrele către suflet și reflectă întreaga corolă de trăiri, emoții și stări, reflectând profunzimea interioară a fiecăruia.
Teatrul modelează caracterul și creionează personalitatea dar, în egală măsură, reprezintă și un act educațional. Conexiunea dintre artă și educație nu doar îmbogățește experiența culturală a elevului, ci îl și ghidează către o călătorie a descoperirii sinelui şi descoperirii celuilalt, prin acceptare, comunicare, cooperare.
Ideea implementării Proiectului ,,NU MĂ SPERIE BACUL!” a adus elevilor din Cadrul Liceului Tehnologic ,,Anghel Saligny”, Municipiul Ploiești o ,,oază” de bucurie, încântare, relaxare, dar și dorința de explora universurile literare prin jocul teatral. Încă de la prima întâlnire cu inițiatorii acestui proiect, elevii au îmbrățișat cu entuziasm ideea că însuşirea conţinuturilor literare se va accesibiliza într-o manieră activă, că vor învăța prin joc să pătrundă sensurile profunde ale textelor literare și se vor ,,apropia” de personajele literare analizându-le, descoperindu-lecalităţileşi defectele, înţelegându-le trăirile interioare. Asimilarea mai ușoară a operelor literare, posibilitatea de a interpreta liber personajele, de a da frâu liber resorturilor interioare și de a-și antrena imaginația și creativitatea reprezintă alte câteva beneficii ale activităților care se vor desfășura pe tot parcursul derulării proiectului.
Următoarele întâlniri au fost prilej de autocunoaștere, de creștere a gradului de încredere în sine, dar și în ceilalți, de cooperare, responsabilizare și susținere reciprocă. Entuziasmul, energia, talentul artistic și pedagogic al celor doi artiști care au făcut echipă cu elevii, dorința și interesul discipolilor reprezintă ,,rețeta secretă” a reușitei. Împreună vor face posibilul ca Bacul să nu mai fie o piatră de încercare, ci un ,,laborator de creație” în care vor fuziona idei, cunoștințe, talent și emoție.
Diana Constantinescu, profesoară de limba română
Colegiul Național ,,Ion Luca Caragiale'', Moreni, Dâmbovița
Când, zburând spre examenul maturității ca Harap-Alb, cărările par a ni se fi încurcat, nu Spânul e soluția rezolvării situației dificile, ci curajul de a schimba abordarea.
Pentru că nimic nu li se dă întâmplător oamenilor al căror suflet cere și întrucât frumosul la frumos trage, binele la bine și proiectele importante la cei ce, fără să-și dea seama, le așteaptă cu entuziasm, întocmai din motivele acestea, într-o seară estivală plină de sens petrecută în aerul rarefiat al Amfiteatrului de pe acoperișul Teatrului Național București, după o întâlnire caldă cu actorul Marius Manole, în care am povestit cum de a fost posibil să se întâmple un spectacol ca Peer Gynt tocmai în orașul meu, Moreni, un loc rătăcit printre păduri și dealuri, ei bine, într-un asemenea moment de grație mi-a fost dat să cunosc doi oameni extraordinari ai căror ochi pur și simplu sclipeau de pasiune și energie în timp ce-mi povesteau despre ceva ce ei au numit atunci proiectul lor, deși eu încă l-aș denumi un demers artistic impresionant și un imens act de curaj: acela de a îndrăzni să cuprinzi lucrurile dintr-o altă perspectivă.
Nu-ți place ce vezi? Schimbă! Crezi că poți face mai bine? Ai curaj!
Iar instrumentul cel mai potrivit pentru a schimba oameni și mentalități este educația prin cultură, în special prin teatru.
De ce e nevoie aici de curaj? Pentru că Nu Mă Sperie Bacul, proiectul inițiat și coordonat de Sofia și Dan Crudu, poate fi, în contextul plafonării interesului generațiilor actuale pentru lectură, o atitudine absolut îndrăzneață (în orice caz inovatoare pentru școala românească) de a motiva elevii să-și aprofundeze materia de examen scris la limba și literatura română într-un cu totul alt mod decât cel standard, dincolo de sălile de clasă, de șederea inertă în bănci, de rutina aceleiași didactici a transferului de cunoștințe, anume mai exact plonjând direct în viscerele textului literar pe care să-l îmbrace ca pe o haină, să-l adopte ca atitudine, să-i dea viață organic, pe scenă, prin experimentul teatral al dramatizării operelor din programa de bacalaureat.
Pentru că în cei 30 de ani de experiență la catedră voi fi încercat la orele de literatură multe jocuri de rol, procese literare, intrări „în pielea personajelor”, fiind eu însămi o împătimită iubitoare de teatru, știam cu exactitate că din interiorul textului literar înțelegerea esenței textuale se întâmplă organic, firesc, prin exact metabolizarea personajului de către persoana reală. Și mai știam că în curricula altor țări, orele de teatru sunt obligatorii încă din clasele primare, fiindcă formează competențe esențiale, precum disciplinarea emoțiilor, dezinvolura relaționării cu cei din jur, cultivarea spontaneității, a creativității și a libertății de exprimare, dezinhibarea vorbirii, a expunerii în public, explorarea propriului potențial artistic și așa mai departe. Așa încât, când Sofia și Dan Crudu mi-au propus implementarea proiectului lor începând din acest an școlar și în liceul meu, la Colegiul Național „I.L. Caragiale” din Moreni, am acceptat cu entuziasm și fără să clipesc.
Citește mai mult
Ce a însemnat de fapt acel fără să clipesc? Concret, multe limitări provocatoare: un program școlar încărcat al elevilor, cu 6-7 ore pe zi, iar după orele de curs obligatorii, constrângerea navetei în cazul multora dintre cei doritori să participe în proiect și nicio posibilitate de a integra ora de teatru în intervalul orelor de curs, ceea ce a însemnat un proces destul de anevoios de a insera într-un sistem educațional rigid și puțin ofertant, pilotarea unui proiect inovator, care cere alocarea de timp extrașcolar, efort, implicare, adaptabilitate și flexibilitate din partea tuturor celor ce aderă la el. Ei bine, îmbucurător a fost faptul că cel mai natural au aderat la acest altfel de proces de învățare chiar elevii, care s-au simțit participând la orele de teatru propuse de Sofia și Dan cu adevărat valorizați, văzuți, auziți, implicați în procesul descoperirii, puși în centrul atenției și extrem de entuziasmați să încerce această inedită abordare de a învăța pentru examenul de bacalaureat prin experiența vie a artei dramatice.
Las aici pentru ilustrare gândurile lui Antonino, un elev de clasa a IX-a, pe care ni le-a transmis după primele întâlniri din cadrul proiectului:
,,Nu prea știu să mă prezint în cuvinte, dar simt nevoia să spun ce a însemnat pentru mine ora cu profesorii de teatru. A fost o experiență în care m-am regăsit pe mine într-un fel neașteptat. Atmosfera a fost atât de naturală și primitoare, încât m-am simțit ca acasă, de parcă aș fi intrat într-un spațiu care mă aștepta de mult. Tot ce s-a întâmplat acolo mi-a dat o energie aparte, una care m-a făcut să uit de timp și să fiu prezent cu adevărat. Nu sunt obișnuit să descriu astfel de trăiri, dar știu sigur că vreau să revin, pentru că simt că fiecare pas în direcția aceasta mă ajută să cresc și să înțeleg mai bine cine sunt. Am primit o șansă rară și simt că a deschis în mine o ușă pe care vreau să o mai trec de multe ori.”
Impresionant, nu? Și extrem de motivant pentru noi să continuăm să le oferim copiilor astfel de șanse reale de a evolua, de a se descoperi, de a se simți valorizați pentru potențialul lor creativ.
Pe scurt, după două luni de jocuri de relaționare, (auto)cunoaștere și explorare a tehnicilor teatrale, după parcurgerea mai multor opere literare obligatorii din programa de bacalaureat, iată-ne în clipa de față în faza preliminară punerii propriu-zise în scenă a celor trei opere selectate, mai exact la momentul formării trupelor, al distribuirii rolurilor, al castingurilor și al lecturilor expresive.
Nu Mă Sperie Bacul este șansa acordată unor copii, care s-au simțit până acum doar niște elevi obișnuiți, de a proba empiric arta actorului, de a performa extrem de firesc pe scenă, interpretându-și personajul într-un spectacol ce va deveni parte din Festivalul Național Nu Mă Sperie Bacul, care va avea loc la finele lunii mai chiar pe scena Teatrului Național din București.
Așadar, proiectul este o invitație la curaj și inovație, pentru că propune elevilor și profesorilor un punct de sprijin și o altă perspectivă asupra învățării, prin tehnici interactive, interdisciplinare, exersarea gândirii critice, cultivarea imaginației și a creativității.
Nimic pentru noi fără noi!, este deviza proiectului și definiția curajului asumat prin care Sofia și Dan Crudu ne demonstrează că, atâta vreme cât motivația se află în noi, nimic NU NE SPERIE. Cu atât mai puțin BACUL!
Monica Ciurea, profesoară de limba română
Liceul Teoretic Horia Hulubei, Măgurele, Ilfov
Literatura prinde viață
Prin luna octombrie, am dat startul unui proiect “altfel”, care ne va învăța cum să “nu ne sperie Bacul”, dar și cum putem transpune acțiunea, personajele operelor într-un spectacol. În felul acesta vom transforma emoțiile în artă și teama în încredere, așa cum ne-au făgăduit coordonatorii acestui minunat proiect, Sofia și Dan Crudu.
Sunt sigură că elevii vor descoperi că teatrul nu este doar despre roluri – este despre viață, prietenie și bucuria de a fi împreună…teatrul înseamnă curaj, îndrăzneală și autenticitate, înseamnă să înveți să te exprimi, să asculți și să trăiești fiecare moment cu intensitate!
Proiectul a fost gândit ca un sprijin real pentru elevi, întrucât examenul maturității presupune mai ales emoții, în pofida unei pregătiri temeinice. De aceea, Sofia și Dan au propus o serie de întâlniri interactive, copiii primind informații suplimentare, prin punerea în practică a studiului propriu-zis. Astfel, operele literare care trebuie studiate pentru examen au fost scoase din paginile manualelor și…aduse pe scenă. Programul a pornit de la idea că elevii înțeleg mult mai bine un text atunci când îl trăiesc. Astfel, clasele participante vor fi provocate să transforme fragmente din opera canonice – „Moara cu noroc”, „Ion”, „Luceafărul” – în mici scenete, moment teatrale sau reprezentări moderne. Nu este vorba doar despre joacă, ci despre o învățare prin experiment, în care fiecare elev va deveni, pentru câteva ore, actor, regizor, scenograf sau chiar dramaturg.
Dramatizarea operelor de examen este dovada clară că, atunci când învățarea întâlnește creativitatea, rezultatele pot fi spectaculoase. Prin acest proiect, elevii vor înțelege că opera literară nu trebuie doar analizată, ci poate fi simțită, jucată și trăită. Iar când literature prinde viață pe scenă, Bacalaureatul devine… puțin mai prietenos.
Și mai mult decât atât, la finalul proiectului, fiecare clasă va prezenta spectacolul pe scena Teatrului Național din București, în fața unui public adevărat…printer aplauze, zâmbete și momente de reală emoție. Sunt absolute sigură că experiența îi va ajuta pe elevi să vadă literatura cu alți ochi și să își dorească să repete proiectul și la alte discipline, de ce nu?!
Iată cum, grație Sofiei și lui Dan Crudu, învățarea poate fi o activitate interesantă, făcută din suflet, pentru suflet, prin sufletele voastre…ale elevilor Liceului Teoretic “Horia Hulubei”, din Măgurele! Și da, undeva în backstage, niște ochi curioși vor urmări evoluția fiecăruia dintre voi…ce poate fi mai frumos decât să vă văd cum străluciți dincolo de sala de clasă?!
Liliana Mitria, profesoară de limba română
Liceul cu program sportiv Helmut Duckadam, Clinceni, Ilfov
Participarea liceului nostrum în proiectul „Nu mă sperie Bacul!” a reprezentat una dintre cele mai fertile și inspirate experiențe pedagogice pe care le-am trăit în ultimii ani. Într-un context în care tot mai mulți elevi privesc operele literare canonice ca pe niște texte îndepărtate, dificil de accesat sau lipsite de relevanță pentru viața lor, acest proiect reușește să restabilească o punte esențială între literature română și tinerii cititori. Iar această punte este teatrul — spațiul viu al întrebărilor, al interpretărilor și al transformărilor autentice.
Implementarea proiectului în liceul nostru a creat un cadru interdisciplinar remarcabil, în care ora de limba română s-a întâlnit firesc cu ora de teatru. Dincolo de obiectivele curricular tradiționale, elevii au avut ocazia să intre în text „cu trup și suflet”, să dialogheze cu personajele, să repună în mișcare conflictele și temele studiate, să simtă vibrația unei opera literare din interior lei. Pentru mine, ca profesor de română, a fost fascinant să observ cum elevii care se apropiau cu reticență de un roman sau de o piesă de teatru ajungeau, prin exercițiile teatrale, să vorbească cu naturalețe despre simboluri, despre dimensiunea psihologică a personajelor, despre perspective narrative sau despre mesajul unei epoci.
Ce reușește acest proiect, într-un mod aproape miraculos, este să transforme lectura într-o experiență corporală, afectivă și intelectuală simultană. Elevii descoperă că literatura nu este doar de „învățat pentru Bac”, ci un teren al explorării identitare. Când un tânăr joacă rolul unui personaj, el nu doar îl înțelege; îl simte, îl experimentează, îl întreabă, i se împotrivește. Această implicare profundă devine, de fapt, o formă de lectură extinsă — poate cea mai eficientă dintre toate.
Dimensiunea colaborativă a proiectului este un alt câștig uriaș. Lucrul în echipă, construirea unui spectacol, împărțirea responsabilităților, gestionarea emoțiilor și a timpului sunt competențe pe care școala, deși încearcă, nu reușește întotdeauna să le formeze în mod real. Teatrul, însă, creează contextul ideal. În sala de repetiții, elevii învață să își asculte colegii, să negocieze idei, să caute soluții împreună, să își accepte vulnerabilitățile și să se bucure de reușite colective.
Pentru mine, colaborarea cu profesorul de teatru și cu echipa proiectului a fost un prilej de învățare reciprocă. Am simțit nu doar profesionalism, ci și un entuziasm contagios, o bucurie sinceră de a lucra cu tinerii și de a da literaturii o nouă voce. Este un tip de multidisciplinaritate care nu se întâmplă doar „pe hârtie”, ci în practică — reală, vie, eficientă.
La final, ceea ce rămâne în mintea și în sufletul elevilor nu este doar analiza unei opere, ci experiența transformatoare a întâlnirii cu arta. Iar când un elev îți spune: „Nu mai mi-e frică de Bac, chiar am înțeles cartea asta!”, atunci știi că ai câștigat ceva mult mai important decât un rezultat la examen: ai câștigat un cititor, un om mai curios, mai deschis, mai implicat.
„Nu mă sperie Bacul!” este un proiect necesar școlii românești de azi. Este o gură de aer proaspăt, o metodă modernă, dar și profund umană, prin care literature își recapătă vitalitatea. Mă bucur că elevii mei au putut trăi această experiență și sper ca tot mai multe licee să descopere puterea de a învăța și prin teatru.
Mărgărit Gina Mariana, profesoară de limba română
Întrebări multe, confuzie dar și interes. Acestea erau lucrurile care îmi treceau prin minte când am auzit despre proiectul ,, Nu mă sperie bacul”
Am avut o groază de curiozități, care începeau de la aspectele financiare până la ideile de bază fondatoare ale acestui proiect. Mă întrebam constant dacă proiectul se va pune în mișcare deoarece am considerat că este benefic elevilor, ajutându-i să proceseze materia pentru bac într-un mod interactiv, și ne ajută să analizăm operele literare dintr-o altă perspectivă, nu numa cea de cititor, dar și a personajelor.
Mă numesc Ochea David Andrei, sunt în clasa a XI-a și îl joc pe Ilie Moromete. De câteva ore colegii mei împreună cu echipa NMSB lucrăm pe scripturi ca să le adaptăm pe înțelesul tuturor. M-am regăsit în acest proiect deoarece, fiind o persoană artistică noile oportunități care apar sunt mereu extrem de tentante, dar nu sunt mereu destul de interactive sau necesită experiență într-un anume domeniu. Dar acest proiect este unul dintre cele mai accesibile și prietenoase din care am făcut vreodată parte.
De la jocurile pentru încălzire până la intrarea în personaj, acest proiect nu are greșeli în opinia mea. Este o șansă unicat pentru toți elevii din România, să se exprime și să aibă oportunitatea de a-și arăta pasiunea față de operele literare clasice românești.
Doresc echipei NMSB să aibă doar prosperitate în aplicarea proiectului deoarece este unul bine reușit! Doi oameni cu un vis, care împreună au reușit să-l realizeze, pentru binele elevilor.
elev la Helmuth Dukadam
Little London International Academy, Voluntari, Ilfov
„Nu mă sperie bacul” – un proiect absolut fabulos care transformă teoria în practică artistică
Într-o perioadă în care elevii sunt adesea copleșiți de volum, termene și așteptări, proiectul „Nu mă sperie bacul”, inițiat de soții Sofia și Dan Crudu, vine ca o gură de aer proaspăt și ca un model modern de învățare aplicată. Pentru elevii mei de clasa a IX-a de la Liceul Teoretic „Little London”, implicați anul acesta în proiect, experiența reprezintă mai mult decât o simplă pregătire timpurie pentru Bacalaureat: este o ocazie de a descoperi literatura română într-o manieră vie, provocatoare și profund personală.
Unul dintre cele mai mari câștiguri este accentul pus pe dezvoltarea gândirii critice. Elevii nu mai privesc operele literare ca pe niște texte rigide, ci ca pe spații care invită la interpretare. În cadrul atelierelor, sunt încurajați să pună întrebări, să caute conexiuni, să analizeze motive literare și să observe perspectiva narativă ca pe o fereastră spre înțelegerea lumii reale. Literatura devine astfel un teren de explorare.
O componentă esențială și extrem de atractivă a proiectului este folosirea teatrului ca instrument de învățare. Transformarea personajelor în ființe reale îi ajută pe elevi să înțeleagă nuanțele emoționale ale textelor, conflictele, simbolurile și intențiile autorilor. Prin exerciții de improvizație, mișcare scenică, tehnici de voce și interacțiune cu partenerii de joc, operele literare devin experiențe trăite, iar analiza textuală devine o formă de introspecție și de comunicare autentică.
În mod surprinzător chiar și pentru ei, proiectul influențează nu doar modul în care învață, ci și modul în care se prezintă. Elevii își descoperă treptat încrederea în sine, învață să vorbească în fața publicului, își gestionează emoțiile și descoperă forța expresiei personale. Drumul care îi va purta, în primăvară, pe scena Teatrului Național din București nu este doar o provocare artistică, ci și o etapă de maturizare. Pentru mulți dintre ei, aceasta va fi prima ocazie de a simți pulsul unei scene adevărate, de a deveni „actori” în sensul cel mai frumos al cuvântului: creatori de emoție, de mesaj, de sens.
Pe termen lung, proiectul „Nu mă sperie bacul” se dovedește a fi un exercițiu complet de multidisciplinaritate, un loc unde literatura, teatrul, dezvoltarea personală și educația emoțională se întâlnesc pentru a forma un tot unitar. Elevii învață să treacă dincolo de pagină, să aducă la viață „ființe de hârtie”, să transforme analiza literară în dialog, iar teoria în practică artistică. Într-o lume în care autenticitatea și creativitatea sunt tot mai importante, un astfel de demers educațional devine absolut necesar.
„Nu mă sperie bacul” nu este doar un proiect. Este o promisiune – aceea că învățarea poate fi vie, frumoasă și memorabilă. Este o călătorie care îi transformă pe elevi în cititori implicați, tineri capabili să gândească, să se exprime, să creeze. Iar pentru noi, profesorii, este confirmarea că atunci când literatura întâlnește teatrul, învățarea capătă un sens nou, profund și durabil.
Izabela Manolache, profesoară de limba română
Interdisciplinaritatea ca formă de curaj: cum se întâlnesc literatura și teatrul în proiectul Nu mă sperie Bacul!
În cei peste opt ani petrecuți în învățământ, am învățat un lucru esențial despre adolescenți: adevărata lor voce se activează doar atunci când simt că ceea ce fac are sens, când pot experimenta, crea și fi văzuți. Ca profesor de limba română, dar și în calitate de iubitor de teatru, am descoperit că punctul în care literatura se întâlnește cu scena este, de fapt, un spațiu privilegiat de învățare.
De aici s-a născut firesc implicarea în proiectul Nu mă sperie Bacul!—o inițiativă interdisciplinară care mută accentul de pe memorare pe trăire, de pe analiză rigidă pe experiență, de pe teorie pe joc actoricesc.
Pentru că operele nu se tocesc. Se înțeleg. Se simt. Se joacă.
Elevii noștri au fost obișnuiți să li se spună că operele pentru bacalaureat trebuie învățate. Dar teatrul ne oferă o altă perspectivă: aceea în care personajul nu mai este redus la o listă de trăsături, ci devine un om cu motivații, conflicte, dorințe; în care tema nu mai este un enunț standardizat, ci pulsul unei lumi; în care textul nu este un obstacol, ci o invitație la descoperire.
În cadrul proiectului, elevii nu mai sunt simpli receptori ai informației. Ei devin actori—interpreți ai unor roluri complexe, martori direcți ai emoțiilor și tensiunilor din opere. Prin joc scenic, textul se umanizează. Prin improvizație, se clarifică sensuri. Prin creație colectivă, se destramă frica de examen.
Elevii în lumina reflectoarelor
Unul dintre obiectivele centrale ale proiectului este acela de a pune elevii în valoare în calitate de creatori. Le oferim un spațiu în care opinia lor contează, în care pot interpreta, explora și propune viziuni cu privire operelor studiate. Aici, vocea lor devine audibilă. Iar vocea, odată auzită, devine putere.
Interdisciplinaritatea nu este doar un concept didactic; este un pod între lumi. Între limba română și arta teatrală, între profesor și elev, între examen și viață reală. Prin teatru, elevii învață să colaboreze, să aibă curaj, să își depășească limitele și să transforme nemulțumirile legate de sistem într-un motor al schimbării.
Festivalul Nu mă sperie Bacul! – scena pe care elevii devin artiști
Punctul culminant al proiectului este festivalul de teatru Nu mă sperie Bacul!, un eveniment care le oferă tinerilor șansa de a urca pe o scenă profesionistă, precum cea a TNB, și de a interpreta personaje din literatura română într-o formă vie, modernă și autentică.
Pentru mulți, este prima întâlnire cu luminile reflectoarelor. Pentru alții, este momentul în care descoperă că pot fi mai mult decât credeau. Indiferent de nivelul de experiență, toți au ocazia de a străluci, de a se afirma, de a-și asuma roluri complexe și provocatoare.
Curajul de a încerca. Curajul de a schimba.
Prin acest proiect nu ne propunem doar să pregătim elevii pentru bacalaureat. Ne dorim să formăm oameni care gândesc critic, care comunică autentic, care au curajul să își exprime ideile și să privească examenul nu ca pe un obstacol, ci ca pe o etapă firească în dezvoltarea lor.
Nu mă sperie Bacul! nu este doar un slogan. Este un mod de a privi învățarea: cu deschidere, cu creativitate și cu încredere în potențialul fiecărui elev. Iar atunci când literatura întâlnește teatrul, frica se transformă în energie, în curiozitate, în libertate.
Alma Gușă, profesoară de limba română
Liceul Tehnologic Elie Radu, Ploiești, Prahova
Teatru, tehnică și încredere – modalitățile prin care elevii de la Liceul Tehnologic Energetic „Elie Radu” învață să nu se teamă de bacalaureat
La Liceul Tehnologic Energetic „Elie Radu”, Municipiul Ploiești, proiectul „Nu mă sperie bacul!”,o inițiativă a actorilor Sofia și Dan Crudu, transformă pregătirea pentru examen într-o experiență creativă și plină de energie. Elevii descoperă literatura prin teatru, pun în scenă personaje, trăiesc emoțiile textelor și înțeleg operele altfel decât din manual. Îmbinând jocul actoricesc cu analiza literară, tinerii reușesc să fixeze noțiuni, să învețe replici, idei și simboluri, dar mai ales să-și depășească emoțiile. În loc să analizeze pasiv un personaj, elevul devine personajul. În loc să memoreze structura unui conflict, îl joacă. În loc să repete mecanic replici, ajunge să le înțeleagă prin trăire.Orice scenă dintr-o operă literară – fie ea din Caragiale, Camil Petrescu sau Marin Preda – pare să capete altă semnificație atunci când un adolescent îi rostește replicile cu propriile ezităriși ritmuri.
Elevul care se implică într-o scenetă, care improvizează, care caută tonalități și sensuri, este un adolescent care își descoperă vocea. Iar vocea descoperită în teatru rămâne cu el și în viața reală: în modul în care își susține opiniile, în felul în care argumentează, în capacitatea lui de a se adapta.
Ca membru al echipei de conducere a Liceului Tehnologic Energetic „Elie Radu”, Ploiești, privesc cu mândrie acest proiect, care nu doar pregătește elevii pentru bacalaureat, ci îi formează pentru viață. Îi ajută să devină profesioniști, comunicatori eficienți șitineri încrezători.
Felicitări Sofiei, lui Dan Crudu și tuturor celor implicați în proiect!
Dir. adj., prof. Boteanu Mădălina
Liceul Tehnologic Anghel Saligny, Ploiești, Prahova
Arta este cea mai profundă expresie a creativității umane. Ea comunică trăiri, idei, stări, dezvoltă abilități cognitive și emoționale, oferă o modalitate inedită de cunoaștere și înțelegere a lumii devenind, astfel, componentă importantă a culturii umane.
Arta teatrală este una dintre cele mai complexeforme de artă, un ,,spațiu” al întâlnirilor creatoare, al manifestărilor interioare, al exprimării artistice, al potențării personalității umane. El deschide ferestrele către suflet și reflectă întreaga corolă de trăiri, emoții și stări, reflectând profunzimea interioară a fiecăruia.
Teatrul modelează caracterul și creionează personalitatea dar, în egală măsură, reprezintă și un act educațional. Conexiunea dintre artă și educație nu doar îmbogățește experiența culturală a elevului, ci îl și ghidează către o călătorie a descoperirii sinelui şi descoperirii celuilalt, prin acceptare, comunicare, cooperare.
Ideea implementării Proiectului ,,NU MĂ SPERIE BACUL!” a adus elevilor din Cadrul Liceului Tehnologic ,,Anghel Saligny”, Municipiul Ploiești o ,,oază” de bucurie, încântare, relaxare, dar și dorința de explora universurile literare prin jocul teatral. Încă de la prima întâlnire cu inițiatorii acestui proiect, elevii au îmbrățișat cu entuziasm ideea că însuşirea conţinuturilor literare se va accesibiliza într-o manieră activă, că vor învăța prin joc să pătrundă sensurile profunde ale textelor literare și se vor ,,apropia” de personajele literare analizându-le, descoperindu-lecalităţileşi defectele, înţelegându-le trăirile interioare. Asimilarea mai ușoară a operelor literare, posibilitatea de a interpreta liber personajele, de a da frâu liber resorturilor interioare și de a-și antrena imaginația și creativitatea reprezintă alte câteva beneficii ale activităților care se vor desfășura pe tot parcursul derulării proiectului.
Următoarele întâlniri au fost prilej de autocunoaștere, de creștere a gradului de încredere în sine, dar și în ceilalți, de cooperare, responsabilizare și susținere reciprocă. Entuziasmul, energia, talentul artistic și pedagogic al celor doi artiști care au făcut echipă cu elevii, dorința și interesul discipolilor reprezintă ,,rețeta secretă” a reușitei. Împreună vor face posibilul ca Bacul să nu mai fie o piatră de încercare, ci un ,,laborator de creație” în care vor fuziona idei, cunoștințe, talent și emoție.
Diana Constantinescu, profesoară de limba română