Noi și presa
– Nu mă sperie bacul! –
Noi și presa
– Nu mă sperie bacul! –
NMSB comunicat 12 iunie
Pornit de la o inițiativă inovatoare menită să transforme modul în care liceenii abordează pregătirea pentru examenul de bacalaureat, proiectul de intervenție educațională „NU MĂ SPERIE BACUL!” și-a făcut oficial debutul încă din luna aprilie.
Acest program multidisciplinar îmbină orele de limba română cu arta teatrală pentru a oferi o experiență educațională captivantă și eficientă.
„NU MĂ SPERIE BACUL! este un program pilot care își propune să faciliteze învățarea operelor literare din programa de bacalaureat prin metode teatrale. Elevii de liceu vor avea ocazia să parcurgă materia de limba română într-un mod interactiv și plăcut, utilizând tehnici de actorie pentru a înțelege și reține mai bine textele literare. Această abordare nu doar că ușurează procesul de învățare, dar și stimulează creativitatea și gândirea critică a elevilor.
Liceenii vor participa la sesiuni de teatru în care vor explora temele, personajele și mesajele operelor literare prin jocuri de rol și dramatizări. Această metodă promovează o înțelegere profundă a textelor și face procesul de învățare mai accesibil și mai atractiv.
Cu ajutorul acestui program urmărim dezvoltarea abilităților de lectură și analiză literară într-un mod interactiv și dinamic, creșterea motivației, dezvoltarea abilităților sociale.
Pe măsură ce programul pilot se desfășoară în această toamnă, ne propunem să observăm schimbări pozitive în comportamentele elevilor față de citit, lectură și învățare. Scopul nostru este de a crește nivelul de literație și de a forma o generație de elevi care citesc cu plăcere și înțelegere profundă.
Invitații au oferit perspective valoroase care să-i încurajeze pe elevi să citească.
La lansare au fost prezenți Natalie Ester și Mihai Călin, ambii actori, Oana Dobre Dimofte, jurnalistă și fondatoarea site-ului educațional Educație privată, Liana Alexandru, jurnalistă și autoare de carte pentru copii, Corina Neagu, HR, consultant Mentor&Coach, Loredana Diacu, jurnalistă, liceeni, profesori de limba română.
Teatrul poate face pregătirea pentru bacalaureat mai accesibilă și mai plăcută.
Varianta de pilotare
Varianta de pilotare sistemică este pentru cei curajoși și care au înțeles că schimbarea incepe cu fiecare dintre noi, cu fiecare decizie luată.
NU MĂ SPERIE BACUL! este un program pilot care își propune să faciliteze învățarea operelor literare din programa de bacalaureat prin metode teatrale. Elevii liceului nostru au a ocazia să parcurgă materia de limba română într-un mod interactiv și plăcut, utilizând tehnici de actorie pentru a înțelege și reține mai bine textele literare. Această abordare nu doar că ușurează procesul de învățare, dar și stimulează creativitatea și gândirea critică a elevilor.
Liceenii vor participa la sesiuni de teatru în care vor explora temele, personajele și mesajele operelor literare prin jocuri de rol și dramatizări. Această metodă promovează o înțelegere profundă a textelor și face procesul de învățare mai accesibil și mai atractiv.
Pe măsură ce programul pilot se desfăşoară în această toamnă, ne propunem să observăm schimbări pozitive în comportamentele elevilor faţă de citit, lectură şi învăţare. Scopul nostru este de a creşte nivelul de literaţie şi de a forma o generaţie de elevi care citesc cu plăcere şi înţelegere profundă", transmit Sofia şi Dan Crudu.
Cu ajutorul acestui program, urmărim dezvoltarea abilităților de lectură și analiză literară într-un mod dinamic, dezvoltarea gândirii critice și implicit formarea unei generații mai informate și competențe mai bune pe piața muncii.
Astfel, alături de alte licee din Bucuresti, Ilfov si din țară, încercăm să ținem pasul cu generațiile actuale și să îmbunătățim an de an curricula scolii noastre.
,,Adolescenții au tendința să ne asculte mai atent dacă vorbim cu ei pe bune și fără să ne căutăm prea mult cuvintele, dacă renunțăm să pozăm în acești stâlpi impecabili ai societății și dacă, în general, îi tratăm, așa cum e normal și firesc, ca pe niște oameni. Cât despre proiect, e cu adevărat ceva unic în România și sper să ajungă la cât mai mulți liceeni. Nu doar pentru că o să-i ajute la bacalaureat, ci și pentru că are șanse mari să îi facă să se îndrăgostească și de cărți, și de teatru.” Oana Dobre-Dimofte, jurnalistă
Ideea a fost primită cu interes de adolescenţii prezenţi la lansarea proiectului. ,,Eu, când văd ceva, mi-e mult mai uşor să înţeleg decât prin tocire, memorare, prin teatru pot să înţeleg mai bine o operă de artă”, li s-a adresat unul dintre elevi organizatorilor.
Nu ma sperie bacul! e un proiect care merită tot sprijinul – ,,Creat de Sofia Crudu și Dan Crudu, doi profesori care nu predau doar materie, ci încredere, curaj și sens, proiectul nu promite minuni peste noapte, ci o schimbare de perspectivă. Una care contează enorm: aceea că BAC-ul (și nu doar BAC-ul) poate fi înțeles, trăit, integrat, fără panică și frică, cu empatie și teatru, cu exerciții care apropie adolescenții de ei înșiși.” Oana Gheorghiu,cofondator Dăruiește viața.
,,Ce își propun Sofia si Dan este să-i împrietenească pe elevi cu materia pe care o studiază, să vadă învățatul ca pe un joc plăcut, nu ca pe o corvoadă.”
Loredana Diacu, journalist Epoch Times România.
Arena elevilor
Nu mă sperie bacul! și lumina din voi
Este visul oricărui profesor să aibă la ore elevi atenti, cuminți, curioși si care să invete si cu placere. Este visul oricaruia dintre voi ca scoala sa fie un loc primitor si unde totul se invata cu placere. Pana aici cred ca suntem cu totii de acord.
Sunt Sofia. Sunt mama, iubita, actrita, profesoara de actorie, O VISATOARE si sunt foarte entuziasmata sa va dezvalui, in urmatoarele minute, modalitatea prin care putem uni cele doua visuri.
Si inca ceva – visati, visati! Visatorii chiar pot schimba lumea! O sa gasiti dovezi in intamplarile pe care am sa vi le povestesc.
Proiectul NU ma sperie bacul! este implementat din aceasta toamna in mai multe licee din Bucuresti si din tara si, alaturi de Dan, tot actor si profesor de teatru, am descoperit modalitatea prin care voi puteti invata operele din programa scolara de bacalaureat si cu ajutorul teatrului.
LINISTE, NORMAL! Sunt intr-o sala plina de liceeni, e duminica si sigur sunteti ,,incantati’’ sa va vorbesc din nou despre bac si examene.
Am citit ca secretul unui spech bun consta in ,,a lasa spatiu si a spune mai putin’’.
Voi lasa spatiu destul, vorbesc doar cat sa va fac curiosi.
Nu mă sperie bacul! Este un proiect de interventie educationala, o multidisciplinaritate intre orele de limba romana si teatru. NMSB are legatura cu scrisul tatuat pe mana mea stanga Edo kai tora. Ce legatura exista intre un tatuaj si sala de clasa? Stie cineva ce inseamna Edo kai tora? AICI SI ACUM. Azi am ales sa fiu in fata voastra, aici, acum.
Dar, si mai important, la fel ati facut si voi. Ati lasat deoparte prietenii, poate un film bun, o plimbare, si ati ales sa veniti sa ne ascultati, poate sa ,,furati’’ cate ceva, sa spuneti, Hmmm! Nu pre m-a convins, eu vorbeam mai bine!
Da, se poate si asa. La varsta asta totul e posibil si ar fi grozav sa va pastrati sinceritatea fata de voi si fata de cei din jur. Edo Kai tora sunt vorbele care m-au purtat catre cine sunt eu azi: Edo kai tora e despre a fi prezent cu totul in viata ta, a descoperi ce iti place, la ce esti bun si apoi toate actiunile tale sa aiba o singura directie – Sigur va iesi ceva grozav!
Citește mai mult
Teatrul este edo kai tora, cere o implicare totală în momentul prezent.
Da, invatare prin joc si joaca.
Pare simplu, nu? Pot incepe cu propriul meu exemplu de visatoare care, la doi ani, aveam o singura dorintă: LUNA! parintii sa imi aduca LUNA, era singura ,,minge’’ la care ravneam si credeti-ma, nu mi se parea deloc imposibil. Dar stati, la 7 ani, abia impliniti, papusa primita cadou a devenit cea mai grozavă lectie de anatomie, nimic nu a ramas intreg din ea, acolo ducea curiozitatea mea de copil. E adevarat, am rama si fara papusa si cu promisiunea ca n-o sa mai vad prea curand o jucarie. Noroc că parintii, ca orice parinti, au memoria scurta atunci cand vine vorba despre faptele propriului copil. Nu, pe urmatoarea papusa nu am mai sacrificat-o, dar nici interesanta nu mi s-a mai parut. Normal, nu mai aveam voie sa ,,verific’’ daca toate sunt la locul lor! Desi suna foarte filozofic, conceptul de Edo kai tora pare inventat de copii: doar ei pot trai prezentul ca si cum nimeni si nimic nu mai conteaza decat joaca si jocul.
Vă amintiti? Eu am iubit școala și asta pentru ca mi-am iubit invatatorul. El mi-a pus pentru prima data chitara in brațe, de la el am prins dragostea pentru limba romana și tot la el am văzut ca acordeonul poate sa fie un instrument sensibil. Ma tinea mereu prinsă in mrejele lui ,,aici si acum’’.Cine m-ar fi cunoscut la 14 ani nu mi-ar fi dat prea multe sanse doar pentru ca…VISATOARE. Exact, un diagnostic brutal pus chiar de propriul diriginte in primele zile de clasa a IX a.
Am urmat același traseu ca al mamei, liceul pedagogic. Cand a aflat ca dirigintele meu e fostul ei diriginte, mama s-a bucurat. Il știa ca fiind un om minunat, iar eu o norocoasa. La câteva saptamani de la începerea școlii, dirigintele mi-a spus cu cea mai sinceră privire : „Imi pare rau, nu ești ca mama ta! Ea era mai serioasă, purta doua codite, nu era implicată in atâtea activități extrașcolare. Și așa a rămas pana la finele liceului, am trăit in umbra mamei premiante și serioase. Și am mai făcut ceva ca sa-i dovedesc ca are dreptate: m-am vopsit in cel mai aprins roșu. Vă sună cunoscut, nu-i așa?! Facultatea de teatru? Au fost ani grei, frumosi, munca cu sine, ani de căutări, mult timp de sindromul impostorului, mai ales cand adultii care ar trebui să construiască încredere vin și o dărâmă. Marele castig? Indragosteala si omul care imi e alaturi de peste 25 de ani, chiar si Aici si acum, e undeva în sala, printre voi…
Prima data am stat la catedra imediat după terminarea liceului, aveam doar 19 ani. E locul care mi-a adus cele mai multec a-hauri. Au fost anii in care am învățat sa-mi reglez busola in functie de voi, nu aveam ce sa repar decat la mine.
Stiu ca bucuria cunoașterii se întâmpla doar intr-un mediu cald și prietenos, iar respectul se câștiga. Si mai știu ca joaca și momentele revelatoare fac parte din procesul învățării.
Și-am mai invatat că orgoliul și comparația chiar n-au ce căuta in sălile de clasă. De cate ori stau in fața voastră, incerc sa imi reamintesc: Ce mi-a placut la profesorii mei? Ce a apasat pedala făcându-ma sa caut mai mult și mai mult? Cine și cum m-a motivat? Cum mi-am găsit direcția?
Pentru că atunci când ne raportăm la învățare, fie că ești profesor sau elev, nu ne putem separa de oamenii care au mers alături de noi.
Fiecare examen câstigat, e un câstig impreună cum fiecare examen ratat ne aparține nouă, tuturor, ne-am straduit prea puțin sau deloc. Când vom întelege că fiecare dintre voi contează, că nu sunteti doar numere din statistici raportate la fiecare final de ciclu școlar cu admis sau respins, atunci vom gasi și solutii pentru provocarile ce vin. Si vin multe!
Trebuie să vă privim cu mult mai multa curiozitate si deschidere si asta facem cu ajutorul proiectului Nu mă sperie bacul!
El a venit din nevoia noastră de foști adolescenți care voiau să fie văzuți și auziți.
Si contrar tuturor studiilor care spun ca niciodata nu trebuie sa iti incepi sloganul cu o negatie ci cu partea pozitiva, iata-ma aici, in fata voastră, încălcând reguli cu ditamai NU in fata unui proiect pe care l-am denumit simplu – Nu ma sperie bacul!
Nu mă sperie bacul! trebuie sa fie o realitate pentru fiecare dintre voi.
Teatrul, prezent și în viața voastră de liceeni, filozofează cu scopul de a vă descoperi cine sunteți. Până la urmă, nu ăsta ar trebui să fie rostul școlii?!
Să vă dăm voie să vorbiți pe mai multe voci, să aveți spațiu, să greșițti și iar să o luați de la capăt.
Teatrul unește, teatrul înseamnă aici si acum. Trebuie doar să găsim calea de a vă pune în lumină, iar cuvintele descoperite cândva într-o carte, la asta se referă: ,,Farurile nu stau pe insule ca sa salveze barci. Ele doar stau acolo si lumineaza.’’
Găsiți-vă întodeauna adulții care vă luminează, vă pun pe voi în valoare.
Asta ne dorim cu proiectul Nu mă sperie bacul!: să vă ridicăm din bănci, să vă provocăm sa învatați, vă punem în lumina reflectoarelor ca voi, la rândul vostru, să ajungeți faruri pentru cei ce vor urma.
Cum am descoperit toate acestea?
Trăind aici si acum și unind ceea ce îmi place cel mai mult, îmi dă sens:
ACTORIA si PROFESORATUL.
Ne vedem în sălile de clasă și în primăvară la Festivalul pentru adolescenti Nu mă sperie bacul! Fiti prezenti in viața voastră!
Citește mai multe articole:
-
Postuniversitarul LETS - leadership educațional pentru transformare sustenabilă, un drum transformator.
-
Nimic pentru noi fără noi.
-
Un proiect curajos
-
Nu mă sperie bacul la Kiss Fm
-
Nu mă sperie bacul! la Digi FM
-
Colaborare
-
Nu mă sperie bacul! în presă
-
Nu mă sperie bacul! ar trebui să fie o realitate pentru toți adolescenții.
-
Nu mă sperie bacul! la TVR Cultural
-
Nu mă sperie bacul! la TVR Cultural
-
Nu mă sperie bacul! la Știrile ProTv
NMSB comunicat 12 iunie
Pornit de la o inițiativă inovatoare menită să transforme modul în care liceenii abordează pregătirea pentru examenul de bacalaureat, proiectul de intervenție educațională „NU MĂ SPERIE BACUL!” și-a făcut oficial debutul încă din luna aprilie.
Acest program multidisciplinar îmbină orele de limba română cu arta teatrală pentru a oferi o experiență educațională captivantă și eficientă.
„NU MĂ SPERIE BACUL! este un program pilot care își propune să faciliteze învățarea operelor literare din programa de bacalaureat prin metode teatrale. Elevii de liceu vor avea ocazia să parcurgă materia de limba română într-un mod interactiv și plăcut, utilizând tehnici de actorie pentru a înțelege și reține mai bine textele literare. Această abordare nu doar că ușurează procesul de învățare, dar și stimulează creativitatea și gândirea critică a elevilor.
Liceenii vor participa la sesiuni de teatru în care vor explora temele, personajele și mesajele operelor literare prin jocuri de rol și dramatizări. Această metodă promovează o înțelegere profundă a textelor și face procesul de învățare mai accesibil și mai atractiv.
Cu ajutorul acestui program urmărim dezvoltarea abilităților de lectură și analiză literară într-un mod interactiv și dinamic, creșterea motivației, dezvoltarea abilităților sociale.
Pe măsură ce programul pilot se desfășoară în această toamnă, ne propunem să observăm schimbări pozitive în comportamentele elevilor față de citit, lectură și învățare. Scopul nostru este de a crește nivelul de literație și de a forma o generație de elevi care citesc cu plăcere și înțelegere profundă.
Invitații au oferit perspective valoroase care să-i încurajeze pe elevi să citească.
La lansare au fost prezenți Natalie Ester și Mihai Călin, ambii actori, Oana Dobre Dimofte, jurnalistă și fondatoarea site-ului educațional Educație privată, Liana Alexandru, jurnalistă și autoare de carte pentru copii, Corina Neagu, HR, consultant Mentor&Coach, Loredana Diacu, jurnalistă, liceeni, profesori de limba română.
Teatrul poate face pregătirea pentru bacalaureat mai accesibilă și mai plăcută.
Varianta de pilotare
Varianta de pilotare sistemică este pentru cei curajoși și care au înțeles că schimbarea incepe cu fiecare dintre noi, cu fiecare decizie luată.
NU MĂ SPERIE BACUL! este un program pilot care își propune să faciliteze învățarea operelor literare din programa de bacalaureat prin metode teatrale. Elevii liceului nostru au a ocazia să parcurgă materia de limba română într-un mod interactiv și plăcut, utilizând tehnici de actorie pentru a înțelege și reține mai bine textele literare. Această abordare nu doar că ușurează procesul de învățare, dar și stimulează creativitatea și gândirea critică a elevilor.
Liceenii vor participa la sesiuni de teatru în care vor explora temele, personajele și mesajele operelor literare prin jocuri de rol și dramatizări. Această metodă promovează o înțelegere profundă a textelor și face procesul de învățare mai accesibil și mai atractiv.
Pe măsură ce programul pilot se desfăşoară în această toamnă, ne propunem să observăm schimbări pozitive în comportamentele elevilor faţă de citit, lectură şi învăţare. Scopul nostru este de a creşte nivelul de literaţie şi de a forma o generaţie de elevi care citesc cu plăcere şi înţelegere profundă”, transmit Sofia şi Dan Crudu.
Cu ajutorul acestui program, urmărim dezvoltarea abilităților de lectură și analiză literară într-un mod dinamic, dezvoltarea gândirii critice și implicit formarea unei generații mai informate și competențe mai bune pe piața muncii.
Astfel, alături de alte licee din Bucuresti, Ilfov si din țară, încercăm să ținem pasul cu generațiile actuale și să îmbunătățim an de an curricula scolii noastre.
,,Adolescenții au tendința să ne asculte mai atent dacă vorbim cu ei pe bune și fără să ne căutăm prea mult cuvintele, dacă renunțăm să pozăm în acești stâlpi impecabili ai societății și dacă, în general, îi tratăm, așa cum e normal și firesc, ca pe niște oameni. Cât despre proiect, e cu adevărat ceva unic în România și sper să ajungă la cât mai mulți liceeni. Nu doar pentru că o să-i ajute la bacalaureat, ci și pentru că are șanse mari să îi facă să se îndrăgostească și de cărți, și de teatru.” Oana Dobre-Dimofte, jurnalistă
Ideea a fost primită cu interes de adolescenţii prezenţi la lansarea proiectului. ,,Eu, când văd ceva, mi-e mult mai uşor să înţeleg decât prin tocire, memorare, prin teatru pot să înţeleg mai bine o operă de artă”, li s-a adresat unul dintre elevi organizatorilor.
Nu ma sperie bacul! e un proiect care merită tot sprijinul – ,,Creat de Sofia Crudu și Dan Crudu, doi profesori care nu predau doar materie, ci încredere, curaj și sens, proiectul nu promite minuni peste noapte, ci o schimbare de perspectivă. Una care contează enorm: aceea că BAC-ul (și nu doar BAC-ul) poate fi înțeles, trăit, integrat, fără panică și frică, cu empatie și teatru, cu exerciții care apropie adolescenții de ei înșiși.” Oana Gheorghiu,cofondator Dăruiește viața.
,,Ce își propun Sofia si Dan este să-i împrietenească pe elevi cu materia pe care o studiază, să vadă învățatul ca pe un joc plăcut, nu ca pe o corvoadă.”
Loredana Diacu, journalist Epoch Times România.
Arena elevilor
Nu mă sperie bacul! și lumina din voi.
Este visul oricărui profesor să aibă la ore elevi atenti, cuminți, curioși si care să invete si cu placere. Este visul oricaruia dintre voi ca scoala sa fie un loc primitor si unde totul se invata cu placere. Pana aici cred ca suntem cu totii de acord.
Sunt Sofia. Sunt mama, iubita, actrita, profesoara de actorie, O VISATOARE si sunt foarte entuziasmata sa va dezvalui, in urmatoarele minute, modalitatea prin care putem uni cele doua visuri.
Si inca ceva – visati, visati! Visatorii chiar pot schimba lumea! O sa gasiti dovezi in intamplarile pe care am sa vi le povestesc.
Proiectul NU ma sperie bacul! este implementat din aceasta toamna in mai multe licee din Bucuresti si din tara si, alaturi de Dan, tot actor si profesor de teatru, am descoperit modalitatea prin care voi puteti invata operele din programa scolara de bacalaureat si cu ajutorul teatrului.
LINISTE, NORMAL! Sunt intr-o sala plina de liceeni, e duminica si sigur sunteti ,,incantati’’ sa va vorbesc din nou despre bac si examene.
Am citit ca secretul unui spech bun consta in ,,a lasa spatiu si a spune mai putin’’.
Voi lasa spatiu destul, vorbesc doar cat sa va fac curiosi.
Nu mă sperie bacul! Este un proiect de interventie educationala, o multidisciplinaritate intre orele de limba romana si teatru. NMSB are legatura cu scrisul tatuat pe mana mea stanga Edo kai tora. Ce legatura exista intre un tatuaj si sala de clasa? Stie cineva ce inseamna Edo kai tora? AICI SI ACUM. Azi am ales sa fiu in fata voastra, aici, acum.
Dar, si mai important, la fel ati facut si voi. Ati lasat deoparte prietenii, poate un film bun, o plimbare, si ati ales sa veniti sa ne ascultati, poate sa ,,furati’’ cate ceva, sa spuneti, Hmmm! Nu pre m-a convins, eu vorbeam mai bine!
Da, se poate si asa. La varsta asta totul e posibil si ar fi grozav sa va pastrati sinceritatea fata de voi si fata de cei din jur. Edo Kai tora sunt vorbele care m-au purtat catre cine sunt eu azi: Edo kai tora e despre a fi prezent cu totul in viata ta, a descoperi ce iti place, la ce esti bun si apoi toate actiunile tale sa aiba o singura directie – Sigur va iesi ceva grozav!
Citește mai mult
Teatrul este edo kai tora, cere o implicare totală în momentul prezent.
Da, invatare prin joc si joaca.
Pare simplu, nu? Pot incepe cu propriul meu exemplu de visatoare care, la doi ani, aveam o singura dorintă: LUNA! parintii sa imi aduca LUNA, era singura ,,minge’’ la care ravneam si credeti-ma, nu mi se parea deloc imposibil. Dar stati, la 7 ani, abia impliniti, papusa primita cadou a devenit cea mai grozavă lectie de anatomie, nimic nu a ramas intreg din ea, acolo ducea curiozitatea mea de copil. E adevarat, am rama si fara papusa si cu promisiunea ca n-o sa mai vad prea curand o jucarie. Noroc că parintii, ca orice parinti, au memoria scurta atunci cand vine vorba despre faptele propriului copil. Nu, pe urmatoarea papusa nu am mai sacrificat-o, dar nici interesanta nu mi s-a mai parut. Normal, nu mai aveam voie sa ,,verific’’ daca toate sunt la locul lor! Desi suna foarte filozofic, conceptul de Edo kai tora pare inventat de copii: doar ei pot trai prezentul ca si cum nimeni si nimic nu mai conteaza decat joaca si jocul.
Vă amintiti? Eu am iubit școala și asta pentru ca mi-am iubit invatatorul. El mi-a pus pentru prima data chitara in brațe, de la el am prins dragostea pentru limba romana și tot la el am văzut ca acordeonul poate sa fie un instrument sensibil. Ma tinea mereu prinsă in mrejele lui ,,aici si acum’’.Cine m-ar fi cunoscut la 14 ani nu mi-ar fi dat prea multe sanse doar pentru ca…VISATOARE. Exact, un diagnostic brutal pus chiar de propriul diriginte in primele zile de clasa a IX a.
Am urmat același traseu ca al mamei, liceul pedagogic. Cand a aflat ca dirigintele meu e fostul ei diriginte, mama s-a bucurat. Il știa ca fiind un om minunat, iar eu o norocoasa. La câteva saptamani de la începerea școlii, dirigintele mi-a spus cu cea mai sinceră privire : „Imi pare rau, nu ești ca mama ta! Ea era mai serioasă, purta doua codite, nu era implicată in atâtea activități extrașcolare. Și așa a rămas pana la finele liceului, am trăit in umbra mamei premiante și serioase. Și am mai făcut ceva ca sa-i dovedesc ca are dreptate: m-am vopsit in cel mai aprins roșu. Vă sună cunoscut, nu-i așa?! Facultatea de teatru? Au fost ani grei, frumosi, munca cu sine, ani de căutări, mult timp de sindromul impostorului, mai ales cand adultii care ar trebui să construiască încredere vin și o dărâmă. Marele castig? Indragosteala si omul care imi e alaturi de peste 25 de ani, chiar si Aici si acum, e undeva în sala, printre voi…
Prima data am stat la catedra imediat după terminarea liceului, aveam doar 19 ani. E locul care mi-a adus cele mai multec a-hauri. Au fost anii in care am învățat sa-mi reglez busola in functie de voi, nu aveam ce sa repar decat la mine.
Stiu ca bucuria cunoașterii se întâmpla doar intr-un mediu cald și prietenos, iar respectul se câștiga. Si mai știu ca joaca și momentele revelatoare fac parte din procesul învățării.
Și-am mai invatat că orgoliul și comparația chiar n-au ce căuta in sălile de clasă. De cate ori stau in fața voastră, incerc sa imi reamintesc: Ce mi-a placut la profesorii mei? Ce a apasat pedala făcându-ma sa caut mai mult și mai mult? Cine și cum m-a motivat? Cum mi-am găsit direcția?
Pentru că atunci când ne raportăm la învățare, fie că ești profesor sau elev, nu ne putem separa de oamenii care au mers alături de noi.
Fiecare examen câstigat, e un câstig impreună cum fiecare examen ratat ne aparține nouă, tuturor, ne-am straduit prea puțin sau deloc. Când vom întelege că fiecare dintre voi contează, că nu sunteti doar numere din statistici raportate la fiecare final de ciclu școlar cu admis sau respins, atunci vom gasi și solutii pentru provocarile ce vin. Si vin multe!
Trebuie să vă privim cu mult mai multa curiozitate si deschidere si asta facem cu ajutorul proiectului Nu mă sperie bacul!
El a venit din nevoia noastră de foști adolescenți care voiau să fie văzuți și auziți.
Si contrar tuturor studiilor care spun ca niciodata nu trebuie sa iti incepi sloganul cu o negatie ci cu partea pozitiva, iata-ma aici, in fata voastră, încălcând reguli cu ditamai NU in fata unui proiect pe care l-am denumit simplu – Nu ma sperie bacul!
Nu mă sperie bacul! trebuie sa fie o realitate pentru fiecare dintre voi.
Teatrul, prezent și în viața voastră de liceeni, filozofează cu scopul de a vă descoperi cine sunteți. Până la urmă, nu ăsta ar trebui să fie rostul școlii?!
Să vă dăm voie să vorbiți pe mai multe voci, să aveți spațiu, să greșițti și iar să o luați de la capăt.
Teatrul unește, teatrul înseamnă aici si acum. Trebuie doar să găsim calea de a vă pune în lumină, iar cuvintele descoperite cândva într-o carte, la asta se referă: ,,Farurile nu stau pe insule ca sa salveze barci. Ele doar stau acolo si lumineaza.’’
Găsiți-vă întodeauna adulții care vă luminează, vă pun pe voi în valoare.
Asta ne dorim cu proiectul Nu mă sperie bacul!: să vă ridicăm din bănci, să vă provocăm sa învatați, vă punem în lumina reflectoarelor ca voi, la rândul vostru, să ajungeți faruri pentru cei ce vor urma.
Cum am descoperit toate acestea?
Trăind aici si acum și unind ceea ce îmi place cel mai mult, îmi dă sens:
ACTORIA si PROFESORATUL.
Ne vedem în sălile de clasă și în primăvară la Festivalul pentru adolescenti Nu mă sperie bacul! Fiti prezenti in viața voastră!
Citește mai multe articole:
-
Postuniversitarul LETS - leadership educațional pentru transformare sustenabilă, un drum transformator.
-
Nimic pentru noi fără noi.
-
Un proiect curajos
-
Nu mă sperie bacul la Kiss Fm
-
Nu mă sperie bacul! la Digi FM
-
Colaborare
-
Nu mă sperie bacul! în presă
-
Nu mă sperie bacul! ar trebui să fie o realitate pentru toți adolescenții.
-
Nu mă sperie bacul! la TVR Cultural
-
Nu mă sperie bacul! la TVR Cultural
-
Nu mă sperie bacul! la Știrile ProTv